Ținte strategice

Ţinte strategice

1. Construirea unui sistem de indicatori cantitativi şi calitativi referitor la rezultatele obţinute de elevi, la eficienţă şi eficacitate pentru cele patru domenii funcţionale: curriculum, resurse umane, resurse materiale şi dezvoltare organizaţională, adaptat specificului culturii organizaţionale a şcolii noastre, asumat colectiv prin mecanismele interne pentru asigurarea calităţii. (Măsurare)

           Argument/Context: Potrivit Declaraţiei de principii ARACIP, principiile calităţii educaţiei sunt:

-          Centrarea pe clienţi şi beneficiari a serviciilor educaţionale;

-          Interdependenţa dintre furnizorii şi beneficiarii implicaţi în oferta de educaţie;

-          Participarea actorilor educaţionali şi valorizarea resursei umane;

-          Responsabilizarea instituţiilor;

-          Autonomia individuală şi autonomia instituţională;

-          Accentul pe liderii educaţionali;

-          Dialogul şi parteneriatul;

-          Orientarea pe rezultate.

Performanţa şcolar, progresul individual/colectiv este dat în urma unor măsurători pentru întrega activitate din şcoală. Indicatorii calitativi vor viza măsurare/date statistice referitoare la:

- Părăsirea timpurie a şcolii;

- Rezultate la final de ciclu gimnazial, rezultate de progres;

- Formarea continuă a cadrelor didactice (calitativ şi cantitativ);

- Inserţia absolvenţilor clasei a VIII-a în învăţământul liceal/profesional şi a absolvenţilor programului „A doua şansă” în programe de formare a adulţilor.

1. 2. Asigurarea calităţii printr-un management transformaţional care generează calitate referitoare la: climatul şcolar, mediul fizic, curriculum şi relaţia profesor-elevi-comunitate. (Managementul calităţii)

Argument/Context: Calitatea educaţiei furnizate de orice organizaţie şcolară este rezultatul unui lung proces de reflecţie, proiectare, implementare şi revizuire continuă care vizează:

-          Revizuirea periodică a ofertei şcolare;

-          Optimizarea procedurilor de evaluare a învăţării;

-          Evaluarea calităţii corpului profesoral;

-          Optimizarea accesului la resursele educaţionale;

-          Asigurarea transparenţei decizionale;

-          Optimpzarea circuitelor şi formelor de comunicare;

-          Funcţionarea structurilor responsabile cu evaluarea internă.

1. Promovarea unui mediu educaţional deschis, spirit civic şi incluziune socială prin validarea şi recunoaşterea educaţiei nonformale şi informale. (Educaţia complementară)

Argument/Context: Atractivitatea învăţării şi conexiunea cu activitatea profesională, cercetarea şi societatea se raportează la mai multe domenii: mediile propice învăţării, flexibilitatea educaţiei şi a formării, parteneriatele şi cooperările, ca şi standardele şi evaluările. Însumate, acestea ar viza:

-          Încurajarea gândirii critice şi comportamentul automom şi responsabil;

-          Asigurarea legăturii între teorie şi practică;

-          Asigurarea flexibilităţii prin coexistenţa activităţilor de educaţie, formare profesională şi activitate profesională;

-          Integrarea obiectivelor educaţionaale, sociale şi economie;

-          Generarea competenţelor cerute de piaţa muncii: creativitate, comunicare, autonomie, capabilitatea de a lua decizii.

1. Formarea continuă a cadrelor didactice este realizată în triada: identificarea de nevoi (personale, de grup, organizaţionale), realizarea programelor de formare, evaluarea eficienţei lor. (ÎPV)

          Argument/Context: Azi, în societatea cunoaşterii, perfecţionarea este un proces continuu deoarece este binecunoscută rapiditatea cu care se perimează cunoştinţele. Activitatea de formare asigură menţinerea ancorării în contextul socio-cultural cotidian. Planul de formare al şcolii va urmări:

-          Recuperarea deficienţelor din formarea iniţială;

-          Formare de abilităţi manageriale (instituţie, clasă);

-       Formarea de abilităţi de consiliere şi comunicare, competenţe psihorelaţionale;

-          Abordarea interdisciplinară/transdisciplinară a activităţii didactice;

-          Pregătirea corespunzătoare pentru domeniul etracurricular şi extraşcolar;

-          Pregătirea pentru scrierea de proiecte;

-          Însuşirea unor tehnici de lucru cu părinţii.

Tipuri de strategie/ţintă strategică

S1- Strategie ofensivă- punctele tari ale organizaţiei pot exploata oportunităţile mediului etern;

S2-  Strategie diversificată- punctele tari ale organizaţiei pot reduce ameninţările unor situaţii nefavorabile;

S3- Strategie orientată spre schimbare- utilizarea oportunităţilor pentru a îmbunătăţi punctele slabe;

S4- Strategia defensivă- prioritar este evitarea ameninţărilor mediului în condiţiile în care punctele slabe sunt preponderente.

Matricea strategiei de dezvoltare a sistemului de învăţământ preuniversitar din Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” în perioada 2015-2020:

 Ţintele strategice se vor transforma în obiective prioritare care vor fi operaţionalizate pentru fiecare an şcolar, în formula SMART (specific, măsurabil, atins, relevant, încadrat în timp) şi se vor regăsi în documentele manageriale de planificare şi de proiectare.

• Prec
• Următor